Faru' se stinge

...si nu, nu e vorba de echipa de fotbal. lumina orasului astuia palpaie mai rau decat un felinar rosu, nici macar atat ar insemna sa fie vorba de vitalitate. parca peste tot s-a asternut prafu ala alb de la nisip. constanta nu mai inseamna decat plaja. si mamaia. deci chiar mai putin. in rest terase care nu-ti spun unde esti, magazine care sunt peste tot. pe sigla orasului ar trebui desenat un q7 langa un bamboos. oamenii ori par una cu plaja in slapi si maieurile lalai ori se insiruie ca soldateii apretati in uniformele de firma, cu machiaje perfect desenate, fara sa scape nici un detaliu ce ar putea sugera viata, dincolo de aranjamentu uman. tineretea a murit sufocata de haine moda italiana. artisticu' a fugit de frica sa nu il calce cu masina vreun conducator de vagon pe sosea. distractia s-a inecat in cluburile in care sa stai la o masa te costa cat leafa pe o luna si asta doar ca sa poti sa-ti afisezi ce ti-ai mai luat nou, sa stai ca privighetoare in cuib si sa astepti minunea. tot mirosu de mare, de tei, luna, noaptea la mare se scurg in intuneric cand lumina farului asta nu mai e decat un neon albastru palpaitor.

Din blog in blog

De ce un al doilea blog? Pentru ca ma lovesc mai brutal si mai mult de viata in sine, de cotidian, de lasa-naiba-idealismu-si-vezi-partea-practica-a-vietii.com. Pentru ca facultatea nu-i ca liceu, nu ca ar fi rau dar e necesar, pentru ca s-au trezit astia sa fie in criza si gata ciuciu visuri de printzesa-neinteleasa care asteapta sa puna cineva luminile din sala pe ea. Pentru ca de buna voie si nesilita decat de orgoliu am ales sa fac ceva mai practic si cu rezultate decat sa continuu in ideea ca as avea cine stie ce talent ascuns, stiut numai de mine, de care sunt inca foarte mandra dar e atat de pur si superior incat nu m-as putea zbate prin noroaie sa il fac cunoscut. Cu alte cuvinte m-am infiintat in Bucuresti cu n posibilitati si liber-arbitru si am inceput sa traiesc in mine nu langa mine.