10 tipuri de postari/postatori pe Facebook

    Motivationalul

Ai parte de portii de citate mai dese decat mesele, iar avantul initial de a da like intelepciunii filozofilor sau fotbalistilor (adeseori incurcati intre ei) se duce pe masura ce cuvintele ti se amesteca in cap in timp ce realizezi ca in ciuda declaratiilor inspiratonale nu ai parasit monitorul de cateva  ore

Pufosenia

Copii, pisici, catelusi, ba uneori si o specie ciudata de pui de animal neidentificat, toate menite sa atraga ca un magnet tot estrogenul de pe Facebook, alaturi de o portie buna de inimioare si “awwwwwwwwww”

3.       DJ-ul

De cand il ai in lista nu iti mai trebuie Youtubul. Ai muzica pentru toate momentele zilei, iar topul va reiesi din numarul de repostari ale melodiilor in diferite remix-uri si cover-uri.

4.       Manechinul ambulant

Nu v-ati mai vazut de ani de zile dar ii stii précis toate hainele din garderoba si felul in care acestea se pot asorta, dimineata la pranza, seara, noaptea, ba chiar si la pauza de tigara. Si ca sa nu pierzi nici un detaliu ti se ofera perspective diferite din fata, spate, profil. Avantajul prietenilor e ca stiu exact ce sa nu-I cumpere de ziua ei.

5.       Calatorul citadin

Vei sti mereu unde il poti intalni. Chiar si cand il poti gasi acasa. Uneori check-in urile pot fi atat de precise incat vei sti si locul si persoanele. Un instrument foarte folositor pentru spargatorii de apartamente. Si stalkeri.  Gelosi. Parinti. Si lista poate continua.

6.       Suparatul

In mod paradoxal pentru el prietenii de pe Facebook sunt numai buni de descarcare a frustrarilor.  Plangeri, acuzatii, injuraturi, ironii la persoana a 2a. Pentru el ar trebui organizat un grup special de dusmani. Altfel nu intelegem de ce prietenii ar fi obligati sa il suporte.

7.       Gatitorii

Pe majoritatea nu ii putem denumi bucatari, fie pentru ca, sincer, o portie de cartofi prajiti nu e chiar isprava de chef, fie pentru ca pozele de pe site-uri de profil chiar ne fac sa salivam degeaba.  Eu raman la ideea ca mancarea buna se mananca prea repede ca sa o mai prinzi in poza.

8.       Parintii

Da va admiram pentru curaj si dedicare, si e chiar impresionant cat de repede cresc copii, dar serios, am acces la mai multe poze cu copilul vostru decat cu toata familia mea in perioada bebelusiei.

9.       Concurentii

Sunt o mana cereasca pentru toate strategiile de marketing. Dau “like &share” compulsiv la orice concurs, visand de la creme la telefoane sau excursii moca. Asta cand nu te bat la cap sa-I umpli de like-uri la vreo poza.

1   Esteticul

Poze cu flori, cladiri, oameni, orase, picaturi, albine zburand si orice iti poti imagina, de o calitate remarcabila si o frecventa inimaginabila. Nu poti tine pasul cu like-urile. Ai zice ca locuieste intr-o expozitie continua si nu s-a mai plimbat de mult cu tramvaiul/pejosul prin oras.

Traiesc in Tara Compromisului si asta imi ocupa tot timpul

Nu fac propaganda si tind sa cred ca nu deranjez pe nimeni cu vederile-mi mai inguste sau mai largi. Oamenii au o mie de motive atunci cand fac anumite alegeri si atata timp cat nu ma intereseaza sa le cunosc pe toate nu cred ca ar trebui sa ma intereseze de ce X si nu Y.

Totusi nu pot sa remarc cu cata inflacarare ne dam unii la altii foc la valiza. Credeam ca e vorba de faptul ca oamenii sunt reticenti la ceea ce e diferit. Dar aici era ceva mult mai puternic, e ceva amentintator. Niste oameni nu vor sa mai faca inca un compromis. Sa luam deci insemnele acestui stat ortodox, taranesc, popular dar sarac si sa le dam in cap. Sa le luam maul.

Nu condamn compromisul in sine. E o forma de coping care uneori da rezultate, avand in vedere ca nu mai suntem in pampersi si nu ne mai imaginam ca totul trebuie sa fie al nostru. Iar in acest spatiu istoric, a fost o forma de supravietuire (fa-te frate cu dracul, capul plecat..., decat codas la oras mai bine...fuga-i rusinoasa dar... ). Am invatat si am repetat, ca ceea ce ne dorim, ceea ce face trebuie sa fie in acord cu ceea ce se cere. Ca bunastarea individului e derizorie si nerusinata de cele mai multe ori. Chiar si noi ca popor ne-am nascut dintr-o cale de mijloc - dacii s-au lasat colonizati, i-am primit pe unguri, ne-am dat la pace cu turcii, si ce s-a mai intamplat p aci din '45 incoa. Nu zic ca n-a fost necesar supravietuirii, probabil de aia avem senzatia ca ne sufocam fara.

Voi n-ati observat ca la noi lumea inca se uita chioras la oameni care divorteaza?La femei care n-au copii la 30 de ani? La necasatoriti?  La cei care nu cred  in ce ar trebui sa creada? La cei care isi dau demisia? Si, exemplu recent, la oamenii care au o parere proprie despre modul in care ar vrea sa fie inmormantati.

Pe batrani ii inteleg. Au trait mare parte a vietii intr-un compromis, in care interesele individuale nu-si aveau locul. Au fost educati in asa sens, incat libertatea, de orice fel, nu ii caracterizeaza si poate cei mai libertini dintre ei, ar putea sa o accepte, in cel mai bun caz, doar la cei din jur.