Azi am vazut filmul unui bun prieten. Desi nu am mai vorbit de ani de zile, mi-am dat seama ca ramane bun din insiruitea de imagini care ma atingea dincolo de cele mai mesterite cuvinte pe care le-am auzit in ultima vreme. Si, datorita profesiei, am auzit cate si mai cate.

Lungmetrajul lui pare a fi despre mare, scrima si dragoste.Din punctul meu de vedere este despre frumos, oameni si detalii ale vietii ce se imbina intr-o miscare extrem de armonioasa si estetica, a carei curgere o ignoram zi de zi, cautand intelesul in abstractizari si forme mult prea complicate. E un film despre puterea de a vedea, de a simti, un film senziorial a carui lupa se opreste asupra peisajelor autohtone, asupra gesturilor mecanice pline de inteles, asupra persoanelor a caror existenta materiala pare a fi doar un pretext al simtirii.

N-as putea sa-mi dau cu parerea despre ce ar putea fiecare sa inteleaga din acest film. Din rapiditatea cadrelor scurte, pline de frumos, pe care a-i vrea sa le tranformi in tablouri sa le atarni pe perete sau sa le porti mereu cu tine intr-un colt al mintii. As fi vrut sa-mi antrenez memoria sa intipareasca pentru totdeauna micile bucati de rai cotidian. Dar, am primit mai mult decat atat, am resuscitat capacitatea uitata de a vedea nimicurile extraordinare, colturile fotogenice, scurtele miscari ce dezvaluie universul interior al fiecaruia. Pentru mine a fost un exercitiu de introspectie mai mare decat multe provocari terapeutice de-a lungul anilor.

Uitasem ca exista oameni care spun mai mult tacand si filme care exprima mai multe in imagini.

10 tipuri de postari/postatori pe Facebook

    Motivationalul

Ai parte de portii de citate mai dese decat mesele, iar avantul initial de a da like intelepciunii filozofilor sau fotbalistilor (adeseori incurcati intre ei) se duce pe masura ce cuvintele ti se amesteca in cap in timp ce realizezi ca in ciuda declaratiilor inspiratonale nu ai parasit monitorul de cateva  ore

Pufosenia

Copii, pisici, catelusi, ba uneori si o specie ciudata de pui de animal neidentificat, toate menite sa atraga ca un magnet tot estrogenul de pe Facebook, alaturi de o portie buna de inimioare si “awwwwwwwwww”

3.       DJ-ul

De cand il ai in lista nu iti mai trebuie Youtubul. Ai muzica pentru toate momentele zilei, iar topul va reiesi din numarul de repostari ale melodiilor in diferite remix-uri si cover-uri.

4.       Manechinul ambulant

Nu v-ati mai vazut de ani de zile dar ii stii précis toate hainele din garderoba si felul in care acestea se pot asorta, dimineata la pranza, seara, noaptea, ba chiar si la pauza de tigara. Si ca sa nu pierzi nici un detaliu ti se ofera perspective diferite din fata, spate, profil. Avantajul prietenilor e ca stiu exact ce sa nu-I cumpere de ziua ei.

5.       Calatorul citadin

Vei sti mereu unde il poti intalni. Chiar si cand il poti gasi acasa. Uneori check-in urile pot fi atat de precise incat vei sti si locul si persoanele. Un instrument foarte folositor pentru spargatorii de apartamente. Si stalkeri.  Gelosi. Parinti. Si lista poate continua.

6.       Suparatul

In mod paradoxal pentru el prietenii de pe Facebook sunt numai buni de descarcare a frustrarilor.  Plangeri, acuzatii, injuraturi, ironii la persoana a 2a. Pentru el ar trebui organizat un grup special de dusmani. Altfel nu intelegem de ce prietenii ar fi obligati sa il suporte.

7.       Gatitorii

Pe majoritatea nu ii putem denumi bucatari, fie pentru ca, sincer, o portie de cartofi prajiti nu e chiar isprava de chef, fie pentru ca pozele de pe site-uri de profil chiar ne fac sa salivam degeaba.  Eu raman la ideea ca mancarea buna se mananca prea repede ca sa o mai prinzi in poza.

8.       Parintii

Da va admiram pentru curaj si dedicare, si e chiar impresionant cat de repede cresc copii, dar serios, am acces la mai multe poze cu copilul vostru decat cu toata familia mea in perioada bebelusiei.

9.       Concurentii

Sunt o mana cereasca pentru toate strategiile de marketing. Dau “like &share” compulsiv la orice concurs, visand de la creme la telefoane sau excursii moca. Asta cand nu te bat la cap sa-I umpli de like-uri la vreo poza.

1   Esteticul

Poze cu flori, cladiri, oameni, orase, picaturi, albine zburand si orice iti poti imagina, de o calitate remarcabila si o frecventa inimaginabila. Nu poti tine pasul cu like-urile. Ai zice ca locuieste intr-o expozitie continua si nu s-a mai plimbat de mult cu tramvaiul/pejosul prin oras.

Traiesc in Tara Compromisului si asta imi ocupa tot timpul

Nu fac propaganda si tind sa cred ca nu deranjez pe nimeni cu vederile-mi mai inguste sau mai largi. Oamenii au o mie de motive atunci cand fac anumite alegeri si atata timp cat nu ma intereseaza sa le cunosc pe toate nu cred ca ar trebui sa ma intereseze de ce X si nu Y.

Totusi nu pot sa remarc cu cata inflacarare ne dam unii la altii foc la valiza. Credeam ca e vorba de faptul ca oamenii sunt reticenti la ceea ce e diferit. Dar aici era ceva mult mai puternic, e ceva amentintator. Niste oameni nu vor sa mai faca inca un compromis. Sa luam deci insemnele acestui stat ortodox, taranesc, popular dar sarac si sa le dam in cap. Sa le luam maul.

Nu condamn compromisul in sine. E o forma de coping care uneori da rezultate, avand in vedere ca nu mai suntem in pampersi si nu ne mai imaginam ca totul trebuie sa fie al nostru. Iar in acest spatiu istoric, a fost o forma de supravietuire (fa-te frate cu dracul, capul plecat..., decat codas la oras mai bine...fuga-i rusinoasa dar... ). Am invatat si am repetat, ca ceea ce ne dorim, ceea ce face trebuie sa fie in acord cu ceea ce se cere. Ca bunastarea individului e derizorie si nerusinata de cele mai multe ori. Chiar si noi ca popor ne-am nascut dintr-o cale de mijloc - dacii s-au lasat colonizati, i-am primit pe unguri, ne-am dat la pace cu turcii, si ce s-a mai intamplat p aci din '45 incoa. Nu zic ca n-a fost necesar supravietuirii, probabil de aia avem senzatia ca ne sufocam fara.

Voi n-ati observat ca la noi lumea inca se uita chioras la oameni care divorteaza?La femei care n-au copii la 30 de ani? La necasatoriti?  La cei care nu cred  in ce ar trebui sa creada? La cei care isi dau demisia? Si, exemplu recent, la oamenii care au o parere proprie despre modul in care ar vrea sa fie inmormantati.

Pe batrani ii inteleg. Au trait mare parte a vietii intr-un compromis, in care interesele individuale nu-si aveau locul. Au fost educati in asa sens, incat libertatea, de orice fel, nu ii caracterizeaza si poate cei mai libertini dintre ei, ar putea sa o accepte, in cel mai bun caz, doar la cei din jur.

Faru' se stinge

...si nu, nu e vorba de echipa de fotbal. lumina orasului astuia palpaie mai rau decat un felinar rosu, nici macar atat ar insemna sa fie vorba de vitalitate. parca peste tot s-a asternut prafu ala alb de la nisip. constanta nu mai inseamna decat plaja. si mamaia. deci chiar mai putin. in rest terase care nu-ti spun unde esti, magazine care sunt peste tot. pe sigla orasului ar trebui desenat un q7 langa un bamboos. oamenii ori par una cu plaja in slapi si maieurile lalai ori se insiruie ca soldateii apretati in uniformele de firma, cu machiaje perfect desenate, fara sa scape nici un detaliu ce ar putea sugera viata, dincolo de aranjamentu uman. tineretea a murit sufocata de haine moda italiana. artisticu' a fugit de frica sa nu il calce cu masina vreun conducator de vagon pe sosea. distractia s-a inecat in cluburile in care sa stai la o masa te costa cat leafa pe o luna si asta doar ca sa poti sa-ti afisezi ce ti-ai mai luat nou, sa stai ca privighetoare in cuib si sa astepti minunea. tot mirosu de mare, de tei, luna, noaptea la mare se scurg in intuneric cand lumina farului asta nu mai e decat un neon albastru palpaitor.

Din blog in blog

De ce un al doilea blog? Pentru ca ma lovesc mai brutal si mai mult de viata in sine, de cotidian, de lasa-naiba-idealismu-si-vezi-partea-practica-a-vietii.com. Pentru ca facultatea nu-i ca liceu, nu ca ar fi rau dar e necesar, pentru ca s-au trezit astia sa fie in criza si gata ciuciu visuri de printzesa-neinteleasa care asteapta sa puna cineva luminile din sala pe ea. Pentru ca de buna voie si nesilita decat de orgoliu am ales sa fac ceva mai practic si cu rezultate decat sa continuu in ideea ca as avea cine stie ce talent ascuns, stiut numai de mine, de care sunt inca foarte mandra dar e atat de pur si superior incat nu m-as putea zbate prin noroaie sa il fac cunoscut. Cu alte cuvinte m-am infiintat in Bucuresti cu n posibilitati si liber-arbitru si am inceput sa traiesc in mine nu langa mine.