Traiesc in Tara Compromisului si asta imi ocupa tot timpul

Nu fac propaganda si tind sa cred ca nu deranjez pe nimeni cu vederile-mi mai inguste sau mai largi. Oamenii au o mie de motive atunci cand fac anumite alegeri si atata timp cat nu ma intereseaza sa le cunosc pe toate nu cred ca ar trebui sa ma intereseze de ce X si nu Y.

Totusi nu pot sa remarc cu cata inflacarare ne dam unii la altii foc la valiza. Credeam ca e vorba de faptul ca oamenii sunt reticenti la ceea ce e diferit. Dar aici era ceva mult mai puternic, e ceva amentintator. Niste oameni nu vor sa mai faca inca un compromis. Sa luam deci insemnele acestui stat ortodox, taranesc, popular dar sarac si sa le dam in cap. Sa le luam maul.

Nu condamn compromisul in sine. E o forma de coping care uneori da rezultate, avand in vedere ca nu mai suntem in pampersi si nu ne mai imaginam ca totul trebuie sa fie al nostru. Iar in acest spatiu istoric, a fost o forma de supravietuire (fa-te frate cu dracul, capul plecat..., decat codas la oras mai bine...fuga-i rusinoasa dar... ). Am invatat si am repetat, ca ceea ce ne dorim, ceea ce face trebuie sa fie in acord cu ceea ce se cere. Ca bunastarea individului e derizorie si nerusinata de cele mai multe ori. Chiar si noi ca popor ne-am nascut dintr-o cale de mijloc - dacii s-au lasat colonizati, i-am primit pe unguri, ne-am dat la pace cu turcii, si ce s-a mai intamplat p aci din '45 incoa. Nu zic ca n-a fost necesar supravietuirii, probabil de aia avem senzatia ca ne sufocam fara.

Voi n-ati observat ca la noi lumea inca se uita chioras la oameni care divorteaza?La femei care n-au copii la 30 de ani? La necasatoriti?  La cei care nu cred  in ce ar trebui sa creada? La cei care isi dau demisia? Si, exemplu recent, la oamenii care au o parere proprie despre modul in care ar vrea sa fie inmormantati.

Pe batrani ii inteleg. Au trait mare parte a vietii intr-un compromis, in care interesele individuale nu-si aveau locul. Au fost educati in asa sens, incat libertatea, de orice fel, nu ii caracterizeaza si poate cei mai libertini dintre ei, ar putea sa o accepte, in cel mai bun caz, doar la cei din jur.